Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

marți, 4 noiembrie 2014

CA LA EI

Sincer, dacă nu absolut de fiecare dată, şi poate nici neapărat de cele mai, în orice caz de suficient de multe ori, atunci când spun că nu înţeleg câte ceva şi mă întreb, aparent retoric, cum se poate aşa ceva, de principiu chiar aştept un răspuns, fie şi obraznic sau dispreţuitor, dar măcar argumentat, de genul “de-aia, bă, prostule, fiindcă…”, deşi, pe de altă parte (că de-aia ziceam “de principiu”), sunt perfect conştient că e puţin probabil, respectiv foarte improbabil ca printre cititorii mei numărabili pe jumătate din degetele de la o mână coincidenţa să facă să se afle mereu cineva competent taman în domeniul cu pricina. Dacă, totuşi, de data asta… insist să nu se sfiască! 

Aşadar, după ce mi-am exprimat cu nenumărate prilejuri nedumerirea (pe lângă revolta) despre felul cum înţeleg cei de la canalele româneşti de sport (în special Dolce) să efectueze transmisiunile în direct, văduvindu-le, printre altele, de componente importante, cum ar fi declaraţiile învingătorului de la finalul meciurilor de tenis, ori festivităţile de premiere după încheierea unei competiţii, când realizatorii preferă să comute legătura în studio, nici măcar pentru vreun calup publicitar, ceea ce ar fi de înţeles din considerente financiare legitime, ci pentru unul de promo sau pentru un grupaj de ştiri pe care l-ai putut vedea şi cu o oră în urmă şi-l poţi vedea şi peste încă una, singura explicaţie aproape logică, dar profund absurdă pe care o găseam fiind că n-au fost achiziţionate şi drepturile de transmisie pentru cele două-trei minute în plus, ori că se zgârcesc să mai dea câţiva cenţi pentru folosirea satelitului, iată că tocmai m-am izbit (la drept vorbind, din nou) de o situaţie încă şi mai stupidă la marele canal paneuropean, doar că din păcate mai mult francez – după cum se şi vede, pe undeva explicându-se… orice – Eurosport.

Ăştia, carevasăzică, nu mai departe de săptămâna trecută au transmis un mare turneu de snooker, disciplină (că sport îmi vine şi mie greu să-i spun) care din motive încă neelucidate, deşi mă străduiesc din greu, chiar mă pasionează. Locul de desfăşurare fiind China, într-o oarecare măsură pot să înţeleg că orele nu prea se potriveau cu cele europeneşti, în sensul că partidele începeau la 8 dimineaţa, în timp ce “canalul principal” – după cum îl denumesc chiar cei care lucrează acolo – îşi începe emisia propriu-zisă la 9.30, peste noapte difuzând tot felul de clipuri de promovare (a sportului în general, nu doar a postului!), asta deşi – paradox pentru care, de asemenea, aş fi recunoscător oricui mi l-ar explica – Eurosport 2 are adesea transmisiuni normale, iar uneori chiar directe, nonstop!

Mult mai greu de înţeles (cel puţin pentru mine, cum spuneam) este, în schimb, de ce, chiar şi în condiţiile în care încă înainte de începerea turneului şi apoi pe tot parcursul lui, în calupurile promo se spunea clar, cu referire la orele de difuzare, “zilnic, începând cu ora 9.30”, aproape că nu a fost zi în care să nu se întârzie cel puţin jumătate de oră, dar nu din cauza altor transmisiuni în direct, eventual de la discipline de mai largă audienţă, ceea ce ar fi fost foarte legitim şi de înţeles, ci din pricina unor reluări aflate şi la a treia redifuzare.

Sigur, pentru împătimiţii ca mine, n-ar fi fost cine ştie ce problemă, pentru că am abonament şi la Eurosport Player, online, unde toate partidele au fost difuzate integral, ceea ce, printre altele, exclude explicaţiile de genul drepturilor limitate de transmisie sau al turbulenţelor atmosferice care să fi perturbat programul. Nici pomeneală, pe Player totul a decurs perfect. În plus, cum n-a fost niciodată vreo problemă ca pe canalele TV (Eurosport 2 având şi el dreptul să transmită, ceea ce la unele competiţii, cum ar fi Premier League, nu se întâmplă) o partidă să fie preluată “din mers”, de pildă la mijlocul unui joc, cade şi explicaţia că întârzierile s-ar fi datorat faptului că din regie se aştepta un moment mai adecvat pentru intrarea în emisie.

Culmea penibilului s-a atins însă vineri, la semifinale. Prima dintre ele a început, ca de obicei, la ora 8.00, când Eurosport (canalul principal) nu avea emisie, ci difuza clipuleţele acelea stupide, deci n-ai ce reproşa, în schimb Eurosport 2, care, de-a lungul săptămânii, de cele mai multe ori s-a întâmplat să aibă, la orele acelea, transmisiuni în direct de la alte competiţii, deci tot n-ai ce reproşa, acum difuza… reluări ale uneia din partidele desfăşurate cu o zi înainte, în sferturi. Adicătelea tot snooker, doar că nu “în direct”, ci “indirect”, cum apărea odinioară la OTV.

Colac peste pupăză, la ora 9.30, când semifinala trebuia, conform programului şi mesajelor promo, să fie preluată pe Eurosport, aici a început tot o reluare, dar de la o competiţie auto, numai că nici măcar o cursă propriu-zisă, ca să spui că avea un potenţial de rating superior, ci interviurile de după ea! Aşa, hodoronc-tronc. Pe Eurosport 2, continua reluarea partidei din ziua precedentă.

Când, în sfârşit, pe la 10.00, pe Eurosport a fost comutată legătura la partida de snooker aflată în plină desfăşurare, prima ei sesiune se apropia de fapt de final, aşa încât telespectatorii au apucat să vadă în direct fix un joc şi jumătate din cele nu mai puţin de opt! După care, dat fiind faptul că spaţiul alocat snookerului era până pe la ora 13.00, s-a continuat – ghiciţi cu ce! – cu reluarea partidei din ziua precedentă, fiindcă între timp se terminase pe Eurosport 2, unde începuse nu ştiu ce transmisiune de fotbal australian sau cricket. (Glumesc, cred că era una de fotbal feminin sub 17 ani.)

Concluzia? De-acum înainte o să fiu mai reţinut în a folosi expresia “ca la noi, la nimeni”.

Niciun comentariu: