Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

marți, 1 aprilie 2014

ŞEZI BLÂND, BĂIETE!

Ştiţi bancul acela cu ceferistul care după o viaţă întreagă de ciocănit roţile vagoanelor încă nu pricepuse rostul unei acţiuni atât de bizare şi s-a gândit să-şi întrebe superiorii fix cu prilejul festivităţii prilejuite de ieşirea lui la pensie? Ar fi trebuit să-l ştiţi, că mi se pare că l-am mai pomenit eu pe-aici, şi oricum, tocmai vi l-am spus.

Ei bine, la el şi la faptul că de-acum înainte îmi voi ierta, eu mie însumi, cu desăvârşită indulgenţă, orice greşeală, fie şi monstruoasă, de gramatică şi/sau ortografie, gen “miau spus…”, “mi sa părut…” sau “Lola şi Mimi merge la şcoală” , chiar dacă mă ocup cu scrisul de atâta amar de vreme, mă gândeam când l-am văzut pe măreţul tenismen teribil de antipatic Novak Djokovici admiţând, altminteri cu fair-play, după victoria din sferturile de finală ale turneului de la Miami, în faţa lui Andy Murray, obţinută şi din această cauză, fiindcă a reuşit să-l scoată definitiv din pepeni pe britanic în cârdăşie cu gogomanul de arbitru, că a intrat la una din mingi cu racheta (şi braţul până dincolo de cot, aş adăuga) în terenul adversarului, însă cică nu ştia că n-are voie să facă aşa ceva şi credea, naivul, după o jumătate întreagă de carieră strălucită de dat cu bâta în băşică la cel mai înalt nivel, că ar fi trebuit să piardă punctul doar dacă atingea fileul. (Ceea ce ar însemna că şi dacă un jucător sare peste el ca o căprioară, încolo şi-ncoace, de câte ori pofteşte, cu condiţia s-o facă fără a-l atinge, e perfect regulamentar). I-auzi ia!

Pe această cale, şi cu ajutorul translatorului automat pus la dispoziţie de Google, care presupun că poate traduce chiar şi din română în sârbă, două limbi de circulaţie cam regională, îi atrag atenţia actualului număr doi în clasamentul ATP, însă fost şi, din păcate, foarte probabil, viitor lider, că un alt lucru pe care nu are voie să-l facă, indiferent dacă atinge sau nu fileul, este să-şi pălească mortal adversarul cu racheta, atunci când îl prinde în raza de acţiune a braţelor lui interminabile. Că-n vâltoarea unui meci, când oricum îşi cam pierde uzul raţiunii – dovadă reacţiile sale necontrolate din multe momente – nu m-ar mira să-i dea prin (respectiv în) cap!

Niciun comentariu: