Un meci de palmares: “olandezul” Băsescu vs. “coaliţia albaneză”
Dacă am privi referendumul pentru demiterea Preşedintelui ca pe un meci de fotbal decisiv între două echipe angrenate în preliminariile unui turneu final major, putem spune că Traian Băsescu are de departe prima şansă, în timp ce partidele anti-prezidenţiale joacă mai mult pentru palmares. Practic, preşedintelui suspendat îi este favorabil aproape orice rezultat, inclusiv o înfrângere, cu condiţia să nu piardă la scor – în termeni sportivi, un fel de Olanda-Albania 0-5, pe “Amsterdam ArenA”.
Din cauza actualei legi a referendumului, domnul Băsescu poate reveni la Cotroceni în patru situaţii din cinci, chiar dacă dintre acestea, cel puţin două ar reprezenta totuşi o adevărată umilinţă pentru domnia sa. Mai întâi, în caz de nevalidare a referendumului în urma unei participări sub 50%, indiferent dacă în cifre absolute pierde sau câştigă. Deci şi cu 7 milioane de voturi împotrivă şi 1 milion pentru (scor 0-3), dacă lucrurile rămân ca acum, Băsescu este reînscăunat! Apoi, în cazul validării referendumului, din nou indiferent de cifre, dar cu condiţia să nu aibă 9 milioane de cetăţeni împotriva sa. Prin urmare, şi dacă 8 milioane şi jumătate de cetăţeni se pronunţă pentru demitere, iar 1 milion împotriva ei (scor 0-4) tot Băsescu se “califică”.
Păstrând termenii comparaţiei fotbalistice, orice microbist ştie că pentru o echipă de talia Olandei chiar şi o victorie la limită “acasă” împotriva Albaniei este privită ca un semieşec. Cu alte cuvinte, un Traian Băsescu biruitor la mustaţă în confruntarea cu electoratul este practic un Traian Băsescu învins din punct de vedere moral şi întrucâtva al legitimităţii, chiar dacă îşi va reintra în drepturi depline la Palatul Cotroceni. Pentru a ieşi cu faţa curată din toată această poveste, “olandezul” Băsescu are nevoie de “o victorie concludentă” care “ar salva scaunul selecţionerului”. Nu-i mai puţin adevărat însă, că, tot în limbaj sportiv, “un rezultat pozitiv” al “coaliţiei albaneze”, nu ar reprezenta decât “o victorie de orgoliu”, îndelung comentată, îndelung lăudată, dar practic inutilă.
Din cauza actualei legi a referendumului, domnul Băsescu poate reveni la Cotroceni în patru situaţii din cinci, chiar dacă dintre acestea, cel puţin două ar reprezenta totuşi o adevărată umilinţă pentru domnia sa. Mai întâi, în caz de nevalidare a referendumului în urma unei participări sub 50%, indiferent dacă în cifre absolute pierde sau câştigă. Deci şi cu 7 milioane de voturi împotrivă şi 1 milion pentru (scor 0-3), dacă lucrurile rămân ca acum, Băsescu este reînscăunat! Apoi, în cazul validării referendumului, din nou indiferent de cifre, dar cu condiţia să nu aibă 9 milioane de cetăţeni împotriva sa. Prin urmare, şi dacă 8 milioane şi jumătate de cetăţeni se pronunţă pentru demitere, iar 1 milion împotriva ei (scor 0-4) tot Băsescu se “califică”.
Păstrând termenii comparaţiei fotbalistice, orice microbist ştie că pentru o echipă de talia Olandei chiar şi o victorie la limită “acasă” împotriva Albaniei este privită ca un semieşec. Cu alte cuvinte, un Traian Băsescu biruitor la mustaţă în confruntarea cu electoratul este practic un Traian Băsescu învins din punct de vedere moral şi întrucâtva al legitimităţii, chiar dacă îşi va reintra în drepturi depline la Palatul Cotroceni. Pentru a ieşi cu faţa curată din toată această poveste, “olandezul” Băsescu are nevoie de “o victorie concludentă” care “ar salva scaunul selecţionerului”. Nu-i mai puţin adevărat însă, că, tot în limbaj sportiv, “un rezultat pozitiv” al “coaliţiei albaneze”, nu ar reprezenta decât “o victorie de orgoliu”, îndelung comentată, îndelung lăudată, dar practic inutilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu